INTRODUCERE ÎN STRUCTURA PIELII "DACĂ NU AR EXISTA, AR TREBUI INVENTATĂ”
Cunoașterea de bază a structurii pielii și a componentelor sale constitutive este esențială pentru a înțelege cum acționează produsele pe care le folosim pentru îngrijirea acesteia și cum se dezvoltă anumite afecțiuni ale pielii, în vederea ameliorării lor.
De câte ori vi s-a întâmplat să cumpărați un produs cosmetic și să nu obțineți rezultatul pe care îl așteptați? Poate că ați observat chiar o înrăutățire a stării pielii în loc de o
îmbunătățire? Sau ați cumpărat un produs și apoi ați uitat de el în dulap, pentru că pur și simplu nu este pentru dumneavoastră?
Atunci când cumpărăm un preparat cosmetic, am vrea ca acesta să funcționeze cu adevărat, să fie crema perfectă. În realitate, trebuie mai întâi să acceptăm că nu există cosmetice perfecte, așa cum nu există o piele perfectă.
OK, chiar dacă ar fi așa: ne-am dori ca acest produs să fie cel perfect, dar perfect pentru cine? Da, pentru că, pentru a fi cerți de alegerea făcută, nu este suficient să optăm pentru un produs cosmetic super scump sau super recomandat, cel cu cele mai bune recenzii. Trebuie mai întâi să înțelegem dacă este într-adevăr pentru noi, dacă este potrivit pentru pielea noastră (unicitatea pielii o explic aici).
Așadar, este necesar să înțelegem cum este structurată pielea noastră pentru a nu arunca banii (și aici nu mă refer doar la a ști tipologia pielii, ci mai ales la a concluziona ce caracteristici subiective are fiecare dintre noi).
Sper că, cu ajutorul articolelor de pe acest blog, veți putea face achiziții mai bine informate și să fiți mai puțin victime ale marketingului și publicității.
Acest organ al nostru, "PIELEA", nu este doar extraordinar, ci și foarte complex, așa că voi face mai multe articole pentru a explica structura sa (având întotdeauna în vedere să clarific complexitatea elementelor sale pentru a ne ajuta în alegerea produsului potrivit pentru fiecare dintre noi).
Antropologul englez Ashley Montagu scrie: "O ființă umană poate trece prin viață, oarbă și surdă sau complet lipsită de simțurile mirosului și gustului, dar nu poate supraviețui fără funcțiile corespunzătoare ale pielii" (1). Ea este esențială și, în același timp, specială, după cum susține psihanalistul francez Didier Anzieu: "Pielea, cu caracteristicile sale de culoare, miros, rugozitate, cu elementele sale proprii - gândiți-vă la amprentele digitale - permite evidențierea unei "individualități" unice și irepetabile (fiecare individ posedă o "piele personală")" (2).
Este cel mai mare organ (suprafață de 1,5 până la 2 metri pătrați) și cel mai greu (greutate medie de 5 kilograme). Deși este alcătuit mai mult sau mai puțin la fel în tot corpul nostru, nu este exact la fel peste tot. Prin urmare, grosimea sa variază (de la 0,5 milimetri la nivelul pleoapelor până la 3-6 milimetri în palme și tălpi), are o structură foarte complexă: într-un centimetru pătrat de 3 milimetri grosime, există aproximativ: 10 foliculi de păr cu glandele sebacee atașate, 100 de glande sudoripare, 2.500 de celule senzoriale, până la 3 metri de capilare limfatice și sanguine, 12 metri de fibre nervoase (3).
CUM SE PREZINTĂ PIELEA
Să aruncăm o privire generală asupra modului în care este formată pielea (4) (pentru o descriere mai detaliată consultați aici).
Totul se află în cele trei straturi: epidermul, dermul și hipodermul.
I. Stratul superficial (epiderm) este un epiteliu multistratificat, cu prezența cheratinei și absența vaselor de sânge, în care straturile (de sus în jos: cornos, lucid doar pentru picioare și mâini, granulos, spinos și bazal) trasează viața unui keratinocite.
Keratinocitele, adică mai mult de 90% din celulele epidermice, migrează progresiv de la nivelul bazal spre suprafața pielii, trecând printr-un proces de diferențiere care se încheie cu formarea de cheratină în contact cu exteriorul: așa-numita keratinizare. Aceasta din urmă permite dezvoltarea unui "țesut" multistratificat, înzestrat cu o rezistență deosebită la influențele mecanice externe și, în același timp, cu o permeabilitate selectivă la substanțele externe (pentru mai multe detalii, a se vedea punctul de mai jos "PIELEA ESTE O CAMPIOANĂ A ADAPTABILITĂȚII" și "PIELEA NE VORBEȘTE, ÎNVĂȚĂM SĂ O ASCULTĂM"). Timpul necesar pentru ca o celulă bazală să ajungă la suprafața epidermică este cuprins între 20 și 28 de zile (astfel când folosim un produs care ia în considerație fiziologia pielii și nu funcționează doar superficial, rezultatul se va vedea respectând acest interval). Acest interval poate varia: de exemplu, în cazul unor boli cum ar fi psoriazisul, turnover-ul epidermic se accelerează de aproximativ 10 ori, în timp ce îmbătrânirea îl încetinește progresiv (citiți mai multe despre turnover aici).
De asemenea, la baza epidermului se află melanocitele: celule care produc și conțin melanină, pigmentul pielii, al căror număr scade la persoanele în vârstă și lipsește în cazul părului alb. La albinoși, pe de altă parte, melanocitele sunt prezente în număr normal, deși nu produc niciun pigment. Din păcate, hiperpigmentarea este o problemă cu care se confruntă multe persoane în zilele noastre, așa că vă voi vorbi și despre acest subiect.
Apoi, mai sunt celulele Langerhans, care activează răspunsul imunitar și care sunt reduse ca număr după expunerea la UVB, și celulele Merkel, care desfășoară activități senzoriale (funcția tactilă) și endocrine.
II. Mai jos, găsim dermul, format din două porțiuni: stratul papilar (partea cea mai superficială), care hrănește și susține epidermul, și stratul reticular (zona cea mai profundă), care menține pielea aderentă la țesutul profund, înregistrează senzațiile de presiune, vibrație, durere și căldură și controlează termoreglarea. În esență, dermul, cu vase și nervi, acționează ca o schelă de susținere pentru epidermul suprapus. Pe scurt, este o lamă compusă din fibre și "substanță fundamentală" (cum ar fi colagenul, elastina și acidul hialuronic).
Această matrice extracelulară este formată dintr-o multitudine de proteine și polizaharide care se agregă într-o rețea compactă conectată la suprafața celulelor care au produs-o. Compoziția sa poate lua diferite forme în funcție de locul în care se află: se poate calcifica, ca în țesutul osos, poate forma structura transparentă a corneei sau poate conferi rezistență la tracțiune în tendoane. În piele, este o rețea gelatinoasă care nu numai că acționează ca un suport, dar face posibilă comunicarea între celule: conține un număr mare de proteine specializate, factori de creștere și molecule precum apa și mineralele, capabile să moduleze și să propage milioane de informații biochimice și energetice. Pe de altă parte, fibrele de colagen “împletite” conferă stratului reticular o rezistență considerabilă la tracțiune, la fel cum prezența fibrelor elastice face ca dermul să fie capabil să se scurteze și să se întindă în timpul mișcărilor normale.
III. Sub derm se află hipodermul, care fixează pielea de structurile profunde (mușchi și oase) și care este format din țesut conjunctiv cu numeroase celule adipoase care funcționează ca "amortizor" și rezervă de energie.
Dacă vreți cu adevărat să înțelegeți cum să vă îngrijiți pielea pentru a o menține sănătoasă într-un mod simplu, dar științific, vă invit să citiți acest articol în care vă explic mai în detaliu structura acesteia.
PIELEA ESTE O CAMPIOANĂ A ADAPTABILITĂȚII și acest lucru a făcut din ea un organ super funcțional.
Ne protejează de lumea exterioară, dar îndeplinește și multe alte funcții: reglează temperatura corpului, este sediul simțului tactil și al neurotransmițătorilor care acționează ca un fel de semnal de alarmă, anunțându-ne imediat dacă ceva nu este în regulă, dacă este prea rece, prea cald... În plus, pielea este probabil cel mai important organ de relaționare: este vizibilă pentru ceilalți, ne face să fim recunoscuți, ne caracterizează și, astfel, datorită ei, ne transformăm din simple corpuri în persoane cu o identitate reală (5). Gândiți-vă la mâinile și la ridurile de pe fața unui pescar bătrân (de exemplu, cel din romanul lui Ernest Hemingway " The Old Man and the Sea"): povestea vieții sale poate fi citită și prin privirea pielii sale. Există mulți factori care fac ca pielea fiecăruia să fie diferită: etnia, vârsta, starea fiziologică, psihologică și patologică, nivelul de hidratare, expunerea la soare, temperatura exterioară, vântul, medicamentele pe care le luăm și așa mai departe (pentru mai multe detalii, consultați aici).
Fie că ne dorim sau nu, pielea ne vorbește despre noi și despre istoria noastră, motiv pentru care suntem atât de dornici ca ea să arate cât mai bine.
PIELEA NE VORBEȘTE, ÎNVĂȚĂM SĂ O ASCULTĂM
Este corect să ne lăsăm sfătuiți de cei care sunt experți în ceea ce privește produsele pe care trebuie să le alegem, dar cred că este și mai important să învățăm să ne "ascultăm" propria piele și să înțelegem nevoile sale reale, și asta din două motive:
1. pentru că pielea noastră se schimbă, din cauze atât interne, cât și externe nouă (să nu uităm că femeile sunt ciclice și deci acest lucru se reflectă și la nivelul pielii noastre), așa că devine necesar să ne dăm seama ce se întâmplă pentru a ne putea recalibra îngrijirea, fie singure/singuri, fie cu ajutorul unui expert;
2. pentru că știința caută de decenii o modalitate unică și perfectă de a clasifica tipurile de piele, dar, pe de o parte, nu s-a ajuns încă la un acord în acest sens, iar pe de altă parte, s-a realizat că, în ciuda măsurătorilor obiective, percepțiile despre propria piele sunt subiective și trebuie luate în considerare.
De aceea, aș dori să vă invit să vă dezvoltați capacitatea de a asculta semnalele pe care vi le trimite pielea. Sunt sigură că, odată ce veți deveni mai conștiente/conștienți, experiența dumneavoastră în timpul și după îngrijirea pielii va fi total diferită.
Dacă ajungeți să vă cunoașteți pielea și învățați să o ascultați, vă veți da seama că ea vă vorbește, comunică cu dvs. De fiecare dată când faceți lucruri greșite sau nu o respectați, ea se revoltă, pentru că vrea să o ascultați. Petele, roșeața, porii dilatați, acneea, sunt strigătul ei de ajutor. Dacă ani și ani de produse de sinteză, parafine, silicon, petrolatum, talc și o mie de alte substanțe similare au fost folosite în mod necorespunzător, s-ar putea ca acestea au făcut-o “invalidă” și trebuie să o lăsați să-și recapete funcțiile naturale. Cu toate acestea, dacă v-ați decis să parcurgeți un drum spre reechilibrarea pielii, trebuie să știți că nu este dificil, este doar o chestiune de timp... pentru că este fiziologic. Voi scrie, de asemenea, despre această problemă.
Puteți decide să ascultați strigătul de alarmă al pielii sau să îl ignorați. Alegerea vă aparține...
Pielea este un organ minunat, inteligent, fantastic și dacă o ajutați să își recapete sau să își păstreze forța naturală, pielea vă va răsplăti și va face lucruri care par de neconceput astăzi. Așadar, o piele funcțională are rolul de a proteja, de a interacționa cu mediul extern, de a se adapta la orice situație. O piele funcțională este ca un cameleon, puternică la frig, rezistentă la căldură, reacționând inteligent la orice stimul extern.
MODUL ÎN CARE SUNT ABSORBITE PRODUSELE COSMETICE (pentru a înțelege mai bine noțiunile de bază, citiți aici):
Un produs cosmetic este absorbit de piele în principal pe două căi:
1. transepidermică: odată ce produsul cosmetic este aplicat pe piele, ingredientele hidrofile (solubile în apă) interacționează cu proteinele din învelișul cornos al keratinocitelor, în timp ce ingredientele lipofile (solubile în ulei) se leagă de lipidele intercelulare;
2. transfolicular: printr-un proces de difuzie pasivă, foliculii pilosebacei asigură pătrunderea substanțelor în derm.
Deoarece pielea este semipermeabilă, absorbția cutanată - precum și eficacitatea unui produs cosmetic - depinde de diverși factori:
* gradul de lipofilicitate al moleculei: ingredientele liposolubile pătrund mai ușor decât cele hidrofile;
* dimensiunea moleculară: dacă o moleculă este prea mare, nu poate fi absorbită. Cea ideală ar trebui să respecte regula lui Lipinski, adică trebuie să aibă o greutate moleculară mai mică de 500 de daltoni pentru a fi acceptate de organism;
* hidratare: o piele sănătoasă și bine hidratată permite o mai bună penetrare;
* densitate: pielea mai subțire absoarbe mai bine decât cea mai groasă;
* locul de aplicare: epidermul nu este uniform de gros pe tot corpul, de exemplu, pielea de pe față este mai subțire decât cea de pe tălpile picioarelor. Acest lucru are ca rezultat o absorbție diferită în favoarea feței;
* starea pielii: leziunile, rănile și abraziunile creează discontinuități în stratul cornos;
* vârsta: pielea unui copil are un strat cornos mai subțire decât cea a unui adult. La vârstnici, așa cum am descris aici, reînnoirea celulară încetinește, existând probabilitatea acumulării multor celule moarte care împiedică absorbția corectă a unui produs cosmetic. În același timp, pielea persoanelor în vârstă este mai subțire decât cea a unui adult.
De asemenea, este important de reținut că, deși substanțele pot fi absorbite în epiderm și derm, ele nu ajung în vasele de sânge: în acest caz, ar fi un medicament, nu mai este un produs cosmetic (explic aici diferența dintre diverse produse).
Ca bonus, pentru că ați ajuns la finalul articolului, vă voi explica mai jos unul dintre miturile false de pe listă.
Ar trebui să ne lăsăm pielea să "respire" din când în când.
Este o credință destul de răspândită că pielea respiră. Să risipim mitul: nu respiră :)
Sau, mai bine zis, din fericire, pielea reușește să "primească oxigen din interior", altfel ar fi fost probleme pentru întregul organism. Dar, în sine, pielea nu are nicio funcție de respirație, deoarece stratul cel mai superficial al pielii este "mort" precum am descris mai sus: de fapt, pielea este oxigenată de vasele de sânge situate în derm (nivelul cutanat care se află sub epiderm). Deși pielea este singurul organ, în afară de plămâni, expus direct la oxigenul atmosferic, cererea de oxigen este satisfăcută în principal de sânge: dermul are o vascularizare pe două niveluri, paralel cu suprafața pielii. Plexul superficial dintre dermul papilar și dermul reticular superior și plexul profund din dermul reticular inferior sunt conectate prin vase comunicante orientate perpendicular. Din plexul subpapilar, arcuri de capilare urcă spre papile (6). Epidermul, pe de altă parte, nu are vascularizație, dar este expus direct la atmosferă, astfel că, în 1851, Gerlach a reușit să demonstreze că pielea umană absoarbe oxigenul din atmosferă. Dar, atenție, stratul cel mai superficial al pielii, cu o grosime cuprinsă între 0,25 și 0,40 mm, absoarbe oxigenul din aer prin difuzie directă (7) și nu din capilare, care sunt situate mai adânc, și nici prin pori. Dar pentru că acest lucru să se întâmple, pielea nu trebuie să fie "în contact direct" cu aerul și cu oxigenul pe care îl conține (altfel, nici măcar hainele nu ar putea fi folosite). Deoarece oxigenul trece peste tot, chiar și printr-o cremă, ulei sau o substanță filmogenă, nu este posibil să se creeze o peliculă 100% ermetică cu un produs cosmetic.
Există animale, cum ar fi amfibienii, aricii de mare și viermii de pământ, care respiră prin piele, dar nu este cazul oamenilor. Această respirație "superficială", dacă o putem numi așa, care există și la om, implică în orice caz doar corneea (așa cum am descris mai sus) și trebuie să se țină cont și de faptul că acest schimb de oxigen - pentru că nu se poate vorbi de o respirație reală (pielea nu are plămâni) - are o valoare atât de mică încât contribuie în mod neînsemnat la respirația totală a omului.
O întrebare justificată, în acest moment, ar fi: "Atunci la ce servesc porii?".
Nu au o funcție respiratorie, dar sunt esențiale pentru a expulza sudoarea și sebumul.
Atunci când se vorbește despre respirația cutanată, se poate face referire în mod eronat la faptul că pielea poate fi sau nu ocluzată (sau mai simplu spus porii pot fi "astupați"). Apare gândul greşit că anumite produse de îngrijire a tenului sau machiajul pot sufoca pielea. Unele produse cosmetice pot fi pur și simplu mai ocluzive decât altele. Ocluzie nu înseamnă "a nu lăsa pielea să respire", ci doar a împiedica transpirația și sebumul să ajungă la suprafața pielii. Mecanismul de ocluzie este, de asemenea, una dintre modalitățile de hidratare a pielii, deoarece scade TEWL (Trans Epidermal Water Loss), motiv pentru care utilizarea siliconiilor poate da senzația unei pieli mai hidratate (și, în unele cazuri, acest lucru este necesar, dar, ca întotdeauna, trebuie să analizăm fiecare caz în parte).
Spălatul feței și demachierea de două ori pe zi nu este pentru a "lăsa pielea să respire", ci pentru a îndepărta machiajul, reziduurile de keratinocite, smogul și murdăria în general, astfel încât porii să nu fie înfundați și să nu se adune impurități. Sau să nu folosiți fond de ten, pentru că aveți convingerea că machiajul nu face pielea să respire. Dimpotrivă, cel mult ar putea să “astupe” porii, dacă nu știm cum și ce să folosim, deci nu numai că nu este dăunător, dar ajută la protejarea feței de poluare și de agenții atmosferici și menține acțiunea protectoare a filmului hidrolipidic. Dar de ce ar trebui să se ferească cei care pun confortul și sănătatea pielii înaintea unor rezultate estetice uimitoare citește aici.
Așadar, este adevărat că, dacă ne machiem seara fără să îndepărtăm impuritățile și dimineața ne machiem din nou peste reziduurile de machiaj, cu siguranță nu facem un serviciu celui mai mare organ vital al nostru. Pielea fără machiaj nu înseamnă neapărat piele curată: pielea este un scut transpirant pe care se depun smogul, praful și murdăria pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. Așadar, machiajul, dacă este ales în funcție de tipul de piele și dacă este demachiat în mod regulat, reprezintă o protecție importantă.
În concluzie:
MITUL: Anumite produse de îngrijire a pielii sau de machiaj pot "sufoca" și pot împiedica pielea să respire.
REALITATE: Celulele pielii sunt hrănite de sânge, nu de aer.
Bibliografie:
1. "Touching: The Human Significance of the Skin” Ashley Montagu
2. "Le Moi-peau” Didier Anzieu
3. “Le meraviglie del nostro corpo” Selezione dal Reader’s Digest
4. “Chirurgia. Basi teoriche e chirurgia generale. Chirurgia specialistica” Renzo Dionigi
5. “La pelle lo sa” A. Martella
6. Braverman, 1989
Comentarii
Trimiteți un comentariu